Cand strainii, ci nu mamele, te pot salva

"Un tramvai numit dorinta" nu poate sa nu te impresioneze mai ales atunci cand Vivien Leigh joaca rolul principal. Dar mai ales daca ai trecut printr-o experienta similara, cand simti ca nimeni nu te intelege si nu e de partea ta, ca toata lumea iti e ostila, ca nu ai nicio sansa. Poate replica cea mai memorabila din aceasta celebra piesa (ecranizata) este aceea legata de situatia oribila de "dependenta de bunavointa strainilor". Toata lumea te-a parasit, nu ai nimic si pe nimeni, nu-ti mai ramane decat speranta dureroasa a bunavointei oamenilor carora nu le pasa de tine pentru ca nu au de ce sa le pese. Cum se stie, autorul acestei piese, Tennessee Williams, era de stanga.
Eram in facultate, intr-o situatie financiara, sociala (ce poate fi mai rau decat sa fii student/a?), sentimentala (normala la varsta aia) extrem de proasta, dar total nerecunoscuta fata de oricine altcineva dintr-o mandrie data tocmai de ideea ca nimanui nu are de ce sa-i pese, tot ce pot obtine e dispretul, jena sau iritarea oricui ar afla de maruntele mele probleme. Si replica aceasta m-a impresionat profund.
Anii au trecut, lucrurile s-au schimbat. Am vazut ca mie imi pasa de altii in situatii disperate, ca nu ma simt nici jenata, nici iritata, nici dispretuitoare cand imi vorbesc de problemele lor. Uneori nu le inteleg, dar intotdeauna incerc sa-i ajut. Si replica aceea, care altadata ar fi fost aproape sa-mi smulga lacrimi (dar ce femeie tanara si "curajoasa", adica lipsita de incredere in ceea ce e ea, cu toate sentimentele ei, ar recunoaste asta?) a inceput sa mi se para plina de dispret fata de... conditia umana. Pentru ca intotdeauna, mai mult sau mai putin, poti spera in cea mai mare si mai frumoasa minune: bunavointa strainilor pe care nu-i cunosti, nu te cunosc, care nu vor nimic de la tine, dar care te ajuta pentru ca le pasa de tine sau care te ajuta pur si simplu din intamplare. Exista asemenea straini tot timpul, dar nu stii unde sunt, nu stii ce pot face pentru tine, nu stii cum sa te folosesti de roadele "bunavointei lor" impersonale. Dar ei lucreaza tot timpul, asta e cert. Problema e cum sa faci sa ii ajuti sa te salveze.
Se spune ca nimeni nu-ti vrea mai bine decat parintii. Vazand mai multe despre lume, mai ales despre alte culturi (desi si cea Occidentala imi ajunge), asta mi se pare o gluma proasta. Chiar foarte proasta. Parintii ti-ar vrea binele cum il inteleg ei, cum il vad ei, la nivelul lor. Daca ai noroc, cel mai mult poti spera de la parinti la o educatie buna. Dar ei nu te pot apara de foame, de boala, de saracie, de cutremure, de inundatii, dar mai ales de umilinte. Aici intervin...strainii. Niste straini, nu parintii nostri, ne-au salvat de comunism, niste straini ne pot salva de accidente, cutremure, boli si de umilinte. Iar bunavointa unor straine ne-a adus niste legi dragute, feministe, pentru care noi nu am luptat, dar de care ne bucuram. Acele legei venite pe filiera UE pe care Mihaela Miroiu le numeste "feminism room service" ne schimba viata in fiecare zi. Si nu e numai atat, strainele numite feministe daruiesc in fiecare zi demnitate umana, sperante unor femei carora mamele lor nu au reusit sa le dea asa ceva.
In acest week-end am fost intr-o mica excursie unde am cunoscut o femeie educata, sexy, supla, fermecatoare, eleganta. Am vazut insa ce inseamna cunostintele, capacitatea de a invata fara...filosofie. Femeia aceasta, un model din multe puncte de vedere pentru femeile de varsta ei, avea o mare problema. Fiica ei, fara serviciu si fara studii terminate (desi mama era absolventa de cateva facultati) voia sa-si paraseasca sotul pentru un alt barbat, motociclist si nonconformist. Era ca in reclama aceea proasta la o "ziua barbatului". Mama cerea toturor sfaturi in legatura cu posibila deturnare a fiicei de la aceasta hotarare nebuneasca.
Pentru o feminista ca mine, situatia asta parea aproape ireala. Mama isi indemna fiica sa se prostitueze, in conditiile in care isi arata toate empatia pentru prostituatele de la marginea drumului. Pai ce altceva inseamna sa stai cu un barbat care nu-ti place pentru siguranta materiala, mai ales cand vrei sa fii cu altul? De ce s-a ajuns aici? Pentru ca in Romania o femeie divortata nu obtine la divort siguranta materiala pe care o obtin femeile din alte tari Occidentale, dar dezvoltate. Mama nu vedea unde e buba, nu vedea cat de dureroasa era situatia propriei fiice, nu vedea ca toata situatia e o falsa problema. Numai politicienii si mediul de afaceri sunt de vina pentru asta, nu fiica ei, care ii reprosa ca nu "vrea s-o vada fericita". Poate ca mama nici nu-si punea problema. Fericirea e un moft in situatia asta. Femeile in Romania nu sunt fericite, ele supravietuiesc. Ca prostituate cu contracte mai bune sau mai proaste. Totul vine si de la faptul ca in mediul de afaceri corupt, femeile castiga mai prost decat barbatii. In Romania femeile educate care lucreaza nu-si permit sa se intretina singure din cauza salariilor foarte mici.
Repet, standardul de dezvoltare al unei societati ar trebui sa fie legat si de posibilitatea unei femei de a avea o viata sexuala libera, nu pentru supravietuire. Ce poate spera tanara femeie care vrea sa traiasca asa cum ii place? In bunavointa strainelor, nu a mamei ei. Adica in succesul mai mare al miscarii feministe, in influenta ei economica si sociala. Dar poate ca si mama ar fi altfel daca ar fi auzit de feminism, daca despre demnitatea femeilor s-ar vorbi mai mult in mass-media, daca in locul cartilor de antroposofie ar fi citit cate ceva din niste autoare feministe...Asa e cand strainele nu sunt lasate sa ajute...

Cand educatia sau lipsa ei ucide

Cazul unei fetite de 13 ani din SUA care s-a sinucis pentru ca era hartuita de colegii ei arata ca educatia patriarhala, sexista, ucide in continuare. Fetita era numita "slut" de catre agresori anonimi. N-a mai rezistat si s-a spanzurat. Ceea ce e dureros e ca parintii ei nu sunt revoltati, spun ca agresarea copilului lor e doar opera unor copii care nu stiu ce fac. Oare? Mai mult, parintii ei tineau sa spuna ca fetita lor nu a sarutat macar niciun baiat.
Ceea ce e si mai dureros e ca acest copil a putut fi ofensat cu apelativul "slut". Pai daca mi-ar fi zis mie cineva la vasta ei as fi ras, m-as fi simtit chiar amuzata. Pentru ca "panarama" sau "tarfa" nu e o ofensa, daca ai o educatie feminista, si te intrebi singura daca o femeie poate fi judecata dupa viata ei sexuala inexistenta sau nu, atunci orice are legatura cu asta ti se pare irelevant. Daca ar fi ras de mine ca imi plac cutare sau cutare gen de baieti ar fi fost totuna. Daca esti panarama inseama ca iti plac cam toti. E treaba ta, nu ai gusturi rafinate, dar pana la urma, nu poti condamna pe cineva ca nu se pricepe la estetica.
Dar fetita aceasta nu gandea asa. Ea a suferit cu adevarat incat s-a sinucis. Daca ar fi auzit macar cuvantul "feminism" la scoala, daca acest lucru i s-ar fi spus, cel mult s-ar fi infuriat. Dar situatia e grava, fetele ajung sa fie deja distruse de educatia patriarhala care incepe chiar din primii ani de viata atunci cand afla de feminism la scoala, in tarile in care acesta se studiaza, iar in altele, ca in a noastra, nu se studiaza deloc. Educatia feminista ar trebui sa se faca din primii ani de scoala. Dar la noi se face educatie religioasa, de fapt indoctrinare, ceea ce adanceste educatia patriarhala. Educatia sexuala, feminismul ar trebui sa fie foarte importante pentru formarea tinerelor generatii, mai ales a fetelor si ar trebui sa intre in programa scoalara inca din clasele I-IV. Sexismul din educatia patriarhala distruge creiere, distruge vieti, uneori le si curma ca in acest caz.
Mass media are o contributie nefasta in acest sens, stereotipurile de gen se imprima in mintile copiilor de la varste fragede. Am vazut de curand o comedie absolut oribila, in care o fata de liceu isi facuse singura imaginea de "slut" la inceput pentru divertisment, apoi pentru bani. Discriminarea colegilor a fost cumplita. Dar era un film american, cu happy-end, in care ea isi arata adevarata fata, iar lucrurile revin la normal. Filmul acesta e mai nociv pentru mintile copiilor decat 100 de scene de nuditate. Incalca demnitatea femeii. O atitudine normala ar fi fost ca acea fata sa le arate tuturor ca nu ii pasa, sa-i puna la punct ca nu e treaba lor ce fel de viata sexuala are ea, sa devina foarte populara, sa fie apreciata pentru aceasta atitudine, iar baietii sa o admire ca nu e "gasca proasta".
http://www.huffingtonpost.com/2012/05/08/rachel-ehmke-13-year-old-_n_1501143.html?ref=topbar&ncid=edlinkusaolp00000009

Victime ale violurilor multiple condamnate pentru ca sunt bolnave

Recent am citit articolul din link despre o bomba biologica pornita dintr-un bordel ilegal din Grecia. Tot, de la titlu pana la cele mai mici detalii ale articolului, limbajul dur, tendentios, lipsit de empatie, pare halucinant. In asemenea lume in care drepturile omului nu mai exista mi-a fost dat sa traiesc? E vorba de niste femei care lucrau intr-un bordel ILEGAL din Grecia, multe fiind victime ale traficului de persoane, adica sclave violate in fiecare zi de mai multe ori, care, la un control de rutina s-a vazut ca era HIV seropozitive. Fotografiile lor au fost publicate, ceea ce le incalca grav drepturile pentru ca eventualii lor clienti, mii de Europeni, printre care si Romani, sa stie ce li se poate intampla, sa fie avertizati corect. Adica pentru niste violatori nenorociti, ca ce altceva e unul care face sex cu o prostituata fortata, ele sunt acum puse la zid, unora facandu-li-se dosar penal pentru vatamare corporala!!! Adica cum? Ele nu erau vatamate corporal de clientii care le violau de fapt? Adica niste victime sunt condamnate, injosite, pentru ca au fost imbolnavite in timpul violului, tocmai pentru ca violatorii sa stea linistiti sau sa stie ce masuri sa ia???? Nu, nu poate fi adevarat!
Imi pare rau ca nu am bani sa le platesc cei mai buni avocati acestor femei. Imi pare rau ca nu pot face ceva pentru ele, iar acelor bestii care le-au violat, iar acum isi fac probleme, le-as face viata amara pentru tot restul vietii lor prin hartuieli in justitie. Daca as gasi un leac contra SIDA, le-as trata gratuit pe aceste femei, ca si pe toate prostituatele din toata lumea, iar pentru clienti nu as ridica un deget. Pai e normal ca violatorii care nu-si asuma nici macar riscul de a fi batuti si zgariati de victime sa plateasca. Si ar fi just.
Dar societatea noastra priveste sexul cu prostituate ca pe ceva normal, ceva benign, nu ca pe o crima abominabila. Repet, e mai rau decat violul unei femei independente, care are o sansa sa se apere. Oamenii nu sunt obiecte, femeile nu sunt obiecte fara vointa care sa satisfaca poftele barbatilor. Au si ele dreptul la viata, la demnitate, la sanatate. Acest lucru nu se putea intampla intr-o alta tara decat Grecia ortodoxa si bigota.
Ceea ce putini stiu este ca din nefericire, sansele barbatilor care le-au violat fara protectie (incalificabil e putin spus) de a se imbolnavi sunt mici. Ele de cele mai multe ori folosesc droguri, iau anticonceptionale, sunt stresate si prost hranite, ceea ce creste sansa de a se infecta. Anticonceptionalele, cel putin unele forme, s-a dovedit ca au aceste efecte cu ajutorul unor studii efectuate pe femeile Africane, iar drogurile, hrana proasta, stressul au efecte negative asupra sistemului imunitar. Iarasi din nefericire, barbatii albi au sanse mici de a lua HIV (albii in general). Sansele lor sunt de 1000 ori mai mari de a lua de exemplu hepatita B. Imi pare sincer rau ca asta e situatia, dar nu as vrea ca ei sa stie acest lucru, sa se perpeleasca putin. Din pacate, putini vor pati ceva.



http://ro.stiri.yahoo.com/bomba-biologica-plecata-dintr-un-bordel-grecesc-mii-154800544.html

Minciuni despre viata noastra - familia

Amos Oz, scriitor Israelian care se afla de ceva timp pe lista neoficiala cu candidati cu mari sanse la Premiile Nobel pentru literatura, scrie despre familii, asa cum el insusi declara. Despre o institutie cu mari probleme, care totusi supravietuieste de milenii, in ciuda criticilor. Oz declara chiar ca ar prefera sa fie o musca pe peretele unei familii decat sa zboare in cosmos. Familiile sunt fascinante tocmai prin problemele lor, prin complexitatea si disfunctionalitatea relatiilor dintre cei implicati. Familiile sunt ca bolile, au multe simptome, multe complicatii. Dar sunt oameni care au pasiune pentru boli si mecanismele lor mai mult sau mai putin ascunse.
Dar una e sa scrii despre ceea ce Makarenko numea o forma de prostitutie, eu as adauga o forma de prostitutie fortata, pentru ca prostitutia liber consimtita, practicata de persoane libere, fara proxeneti, ofera mult mai multa libertate si demnitate umana, alta e sa vrei sa urci aceasta institutie pe piedestal.
Am aflat tarziu, probabil si acum informatiile mele sunt incomplete si distorsionate, ca in unele culturi, in special cele puternic sau mai putin puternic patriarhale, femeile sunt crescute pentru casatorie, ca fiind cel mai important moment din viata lor. E normal, in aceste societati, femeile nu au avere proprie, nu au status social propriu, singura lor sansa la o viata oarecum sigura este sa fie sclava cu acte a unui barbat, adica o persoana care dispune de avere si status social, chiar juridic, ceea ce ei ii lipseste. Sclava nu e exagerare, avand in vedere ca sclavii sunt doar membri inferiori ai familiei in societatile sclavagiste.
Dar ceea ce e ciudat e ca odata cu emanciparea femeilor in Occident, femeile inca mai viseaza sa fie mirese, inca mai considera casatoria un succes in viata, o realizare. Femeile inca mai cred in familie, in aceasta institutie prin care au fost oprimate si lipsite de demnitate umana. Te-ai fi asteptat ca odata cu emanciparea, femeile sa faca orice, numai sa vrea sa se marite, nu. Cand ai bani, o meserie, posibilitatea de succes social si material, de ce sa te mai mariti? Pentru sex si romatism, s-ar putea raspunde, pentru a-ti satisface necesitati absolut umane ca aceea de a consuma sex de calitate si a-ti cultiva sentimente profund umane. Da, nu negam aceste necesitati, dar familia nu e locul potrivit pentru asta. Statisticile arata ce e familia, locul unde femeile sunt batute, in cel mai rau caz, intr-o proportie foarte mare, dar in care sunt exploatate material in cel mai bun caz. Pai ce altceva e locul unde femeile trebuie sa spele, calce, gateasca, curete pentru ca sunt femei? Se si spune ca nu mai ai nevoie de nevasta daca esti in stare sa faci toate astea.
De ce intra in continuare femeile in aceste institutii? Pentru ca nu au bani, nu au unde sa locuiasca, chiar daca muncesc, nu-si permit sa se autointretina in tari sarace ca a noastra. E cumplit, dar e oarecum de inteles. Nu e de inteles atunci cand fac asta pentru ca toata lumea o face, pentru ca trebuie sa ai familie...E ca si cum trebuie sa intri intr-o banda de cartier pentru ca toata lumea o face. Daca esti intr-un cartier sordid unde majoritatea tinerilor sfarsesc in puscarie, trebuie sa faci orice ca sa intri si tu in puscarie, pentru ca altfel te simtit marginalizat? Asta e si cu familia. Numai ca familia e mai rea pentru femei decat o banda de cartier, adesea decat puscaria intr-un loc civilizat.
Si totusi de unde atata ipocrizie la toate nivelurile, cum mai poate fi creditata familia, cand ar trebui sa fie la fel de blamata ca mafia sau poate mai rau? Ne-am oripila cu totii daca am afla ca cineva detine un sclav, dar acceptam cu usurinta familia si intr-o oarecare masura prostitutia fortata. Dar nu, familia e respectabila, copiii sunt crescuti de mici cu "valorile familiei". Valorile mafiei (tot familie), ale fanaticilor Al Qaeda de ce nu sunt la fel de apreciate? In ultimul caz ar putea fi mai multa loialitate reala, mai multe idealuri, valori, decat in cadrul familiei traditionale.
Poate am mai spus-o, nu cred ca se poate face nimic pentru schimbarea statusului femeilor pana cand familia nu se schimba din temelii. Emanciparea reala a femeilor va duce la schimbarea familiei, asa cum se vede deja. E ca si in cazul comunismului, Perestroika a dus inevitabil la destramarea comunismului.
Dar in primul rand ar trebui sa constientizam ce este si ce a fost familia. Toata propaganda legata de familie si de "valorile familiei" ar trebui condamnata, daca nu interzisa ca fiind profund discriminatorie. Sigur, nu putem condamna romantismul, sexul si nici toate visele pe care le facem atunci cand avem sentimente inalte pentru o alta persoana. Dar toate astea nu inseamna familie, ci altceva. Ceva ce trebuie inventat si pus la punct de fiecare om, in special femeie, in functie de interesele si dorintele ei.
Iata ce e de fapt familia:
http://www.evenimentul.ro/articol/majoritate-femeilor-din-mediul-rural-sunt-supuse-violentei.html

Sexistii din cultura Romana_ Vlad Muresan

Desi in Romania feminismul nu se studiaza in scoala, literatura sexista exista la toate nivelurile. Iata ca “Romania Culturala” a publicat un articol antifeminist cu pretentii filosofice in anul 2007, livrat mie cu generozitate de un cititor care isi zice "antifeministul", un eufemism pentru "misogin ordinar".
Nu stiu cine e Vlad Muresan, dar nu stiu cum o publicatie care contine atributul "cultural" a putut da liber la tipar pentru asa ceva. Accept dreptul la opinie, dreptul la critica a feminismului, dar calitatea intelectuala a acestui articol este cel putin contestabila. Autorul arata nu numai ca nu stie mare lucru despre feminism, dar se incumeta sa-l analizeze ca de, e treaba femeiasca, usor de distrus si criticat, dar nu stie sau se face ca nu stie, lucruri esentiale despre istoria umana, biologie, etc.
O sa ma opresc asupra catorva puncte din acest articol ("Dictatura feminismului, aparut in Romania Culturala, no 10/ 16-31 ianuarie 2007).

1. Androgenitatea neaga feminismul. Autorul insista pe o aparenta contradictie intre ceea ce pretind feministele ca apara (identitatea feminina), dar pe de alta parte vorbesc de androgenitate. Cum poti sa aperi ceva ce nu exista, cand oamenii sunt de fapt androgini, cum pretind feministele, cand genul feminin (atentie, nu sexul!) este un construct social? Cand de fapt, cum zice Ilinca Bernea, "devii femeie (social!) cum devii inginer"? Ori exista "feminitate" ori nu? Daca nu exista o perspectiva feminina asupra lumii, de ce o aparam? Feministele raman fara obiect in acest caz.
Sigur ca exista o perspectiva diferita asupra lumii nu numai daca esti femeie sau barbat, alb sau negru, crescut in oras sau la tara, in anii 2000 sau in anii 1900, nascut primavara sau vara, in familie de intelectuali sau de muncitori etc... Diferentele biologice, chiar subtile, pot avea efecte asupra psihicului, personalitatii. La om insa diferentele biologice intre femei si barbati sunt mici. Cromozomul Y este foarte mic, cu putine gene, si alea active doar in perioada dezvoltarii prenatale. Genele respective sunt responsabile in special de dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. S-ar putea spune multe despre asta, despre conditiile patologice care duc la dezvoltarea unei femei cu disfunctii sexuale, dar cu aparenta foarte feminina, cand acele gene nu sunt active. La om sexul de baza este cel femel. Si repet, diferentele dintre femele si masculi sunt mai mici si decat la rudele noastre apropiate, cimpanzeii si gorilele, ca sa nu mai vorbim de alte animale.
Dar sigur, diferentele legate de sex, comportamentul sexual, chiar dezvoltarea si cablarea creierului, in mare legata tot de reglarea comportamentelor legate de sex, dar si consecinte ale reglarii generale a dezvoltarii prenatale, exista. Sunt incontestabile. Mergem mai departe, sigur ca exista diferente (subtile) psihologice intre femei si barbati, date de biologie, dar si de experienta sexuala. Dar ele nu se suprapun peste rolurile de gen impuse de societate. Ca femeie biologic "foarte feminina", dar cu educatie nesexista, pot spune cu convingere ca cele mai multe atribute "feminine" sunt constructe sociale. Ar fi interesant de studiat diferentele psihologice dintre sexe, mai ales ca, dincolo de constructele sociale, sunt aproape necunoscute:)
Feministele insista asupra androgenitatii nu pentru ca ar nega biologia, din contra. Oamenii sunt diferiti, iar unii barbati pot fi "mai feminini" pe anumite parti decat anumite femei si invers. Cand eram mica am intrebat daca la cai e diferenta de forta si putere intre sexe, ca la oameni. Greu de spus, mi s-a raspuns, pentru ca sunt cai de diverse rase, iar diferentele dintre ei sunt foarte mari. La oameni populatiile sunt foarte similare genetic, mai similare decat la gorile de exemplu (rudele noastre), dar cred ca forta fizica a femeilor din unele grupuri etnice din Africa e mai mare decat a barbatilor din unele comunitati din sudul Asiei. Si daca intram in psihologie, aptitudini intelectuale, apare un iad.

In aceste conditii, o atitudine corecta nu numai politic, dar si stiintific, nu e aceea de a sublinia diferentele dintre noi, ci de a miza pe asemanari. Intre oameni de sexe, rase diferite, sunt infinit mai multe asemanari decat deosebiri. A sublinia deosebirile (necunoscute, in cea mai mare parte) nu e nici stiintific, nici sanatos pentru societate si vietile oamenilor. Dar perspectiva feminina asupra lumii, ca si etnica, bruna, blonda, a a oamenilor cu grupa B sau O, trebuie sa existe. Feministele nu vor ca un individ sa fie condamnat la anumite experiente, un anumit tip de viata doar pentru ca are un anumit sex. Numai cand este liber, cand are acces la mai multe tipuri de experiente, doar atunci se manifesta si natura sa biologica intr-o mai mare masura. Vrei sa stii ce e “eternu feminin”, lasa femeile sa faca orice vor si vei vedea unde e! E valabil si pentru barbati, negri, blonzi, oameni cu picioare lungi, scurte, subtiri, groase etc.
2. Stiinta e sexista. Din nou nu vad nicio contradictie intre silogismul lui Aristotel, invocat de feministe ca fiind la baza stiintei Occidentale, deci dand o viziune masculina asupra lumii si secolele de oprimare care nu au facut femeile sa nu fie reprezentate in stiinta, filosofie, arta . Sigur, stiinta a fost si este o chestie de breasla, de casta, destul de corupta. Cine stie cate ceva despre istoria ei poate raspunde foarte simplu. Iar perspectivele, ideile, sunt influentate de statusul biologic, mental, social al persoanei care o face. Asta nu inseamna ca logica, abstractiunea, nu ar fi facut oricum parte din stiinta, daca ea ar fi avut in istorie sorginte feminine. Notiunile ar fi fost poate altele, s-ar fi insistat pe anumite fenomene in defavoarea altora. Sa nu uitam ce rol important a jucat stiinta militara in istorie. Sigur, ponderea ei ar fi fost mai mica, in schimb stiintele medicale ar fi fost mai dezvoltate probabil.

Dar un exemplu dur de sexism in stiinta este sociobiologia, care nu face decat sa caute conotatii biologice relatiilor patriarhale. Sociobiologia e un exemplu de construct de gen "stiintific". La om chipurile femeile si-ar alege barbatii dupa capacitatea de a le oferi resurse si protectie, desi date noi si nu numai arata ca masculii nu ofera femelelor nimic la speciile inrudite si nici in istoria speciei noastre lucrurile nu stateau prea diferit. Dar patriarhatul s-a insurubat adanc in evolutionism, Darwin insusi fiind promotorul suprematiei biologice a sexului masculin. De aici pana la mema inradacinarii genetice a promiscuitatii sexuale masculine si a fidelitatii feminine, ajunsa deja in cultura pop, nu a fost decat un singur pas. Fatal pentru educatie, as spune.
3. Familia si politica. Cea mai tare idee din articolului dlui Muresan este reprosul pe care il aduce feminismului ca intra in viata privata, adica in familie. Autorul pare religios si nostalgic patriarhal dupa apologia familiei care nu ar fi, zice domnia sa, politica. Atunci de ce e atat de influentata de politica in societatile umane, atunci de ce e asa de diferita in diverse societati umane? Adica situatia femeilor din societatile islamice, de oprimare familiara dura, daca se poate spune asa, nu are nici in clin nici in maneca cu politica de acolo?

Familia este o institutie patriarhala, care prin definitie nu tine seama in cel mai bun caz de interesele si necesitatile femeii. Familia e institutie politica, atata timp cat ea e influentata de societate, de oranduierea sociala, de ideologia dominanata in societatea respectiva. Paralela cu ideea reformarii familiei, promovata de feministe, cu societatile totalitare, mi se pare de prost gust. Familia e o institutie care oprima oameni, femei. Daca apar legi care sa protejeze muncitorii de exploatare, asta e o ingerinta a politicului in economic, dar se poate spune ca si in spatiul privat, daca fabricile sunt private.
La fel, daca lustratia e ilegala si imorala, atunci si toate revendicarile feministe de indreptare si recunoastere a unei situatii profund discriminatorii si oprimante sunt la fel. A nega feminismul si revendicarile lui inseamna a nega justitia care e in natura umana, mai mult sau mai putin. A nega feminismul, a nega legitimitatea acestor revendicari feministe, e ca si cum ai nega faptul ca si femeia e om.
Am lasat pentru final cateva perle din acest articol de tipul;
"Adevaratele femei stiu ca pretul pentru o cariera nu poate sa fie familia însasi."

"Separatia barbat-public (public male), femeie-privat (private woman), monopolul domestic al femeii – arondata la ce e cald, umed, moale (Maria Gimbutas), respectiv monopolul politic al barbatului - arondat la ceea ce este sec, rece, tare. Barbatul – intelect, spirit, creatie; femeia – pasiune, natura, procreatie.

Orice om cu o minima (anume) experienta poate sa îsi imagineze cum ar fi ca barbatul sa fie cald, umed si moale, iar femeia sa fie rece, seaca si tare... Dar sa vedem ce fel de epistemologie este necesara pentru a rasturna lumea cu fundul în sus. " Absolut superb! Eu vin dintr-o asemenea familie si nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost altfel.
Dar bombonica de pe tort e asta:
"(În ceea ce-i priveste pe barbatii feministi -un fel de catei de companie ideologica ai damelor si care cred ca feministele au nevoie de catei în loc de barbati adevarati-, nu pot spune decât ca le lipseste ceva esential din „specificul masculin”?...)."
Adica speficicul masculin e nesimtirea, lipsa de respect pentru alte fiinte umane, optuzitatea, exploatarea si nu in ultimul rand prostia. Atunci toate argumentele de mai sus dispar. Mai poti in cazul asta sa critici feminismul?

http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=7110

Misoginii din cultura Romana _ Aurora Liiceanu

O cititoare imi spunea ca in cultura Romana predomina misoginii, barbati sau femei. Auzisem asta si din alte surse, chiar am mai scris despre marea cultura, sexista din cauza coruptiei, dar vad ca sexismul apare unde nu te astepti, de la oameni de la care ai avea anumite pretentii, dar si in publicatii de la care ai avea anumite pretentii.
Cu ocazia vacantei de Iepuras (sunt atee, dar recunosc, orice sarbatoare e buna pentru distractii, chefuri, cadouri, mai ales ca societatea de consum cam rolul asta le-a atribuit tuturor sarbatorilor religioase sau nu), am cumparat cadouri-carti. La astea ma pricep, si e mai greu s-o dai in bara cu carti decat cu orice altceva (haine, parfumuri, electronice). "Jurnalul unei fete cuminti" a Simonei de Beauvoir a fost una, alta, "Rendez-vous cu lumea" de Aurora Liiceanu. De fapt a doua pur si simplu mi-a fost pusa sub nas, am luat-o fara sa gandesc prea mult. Dupa ce-am platit-o, am avut curiozitatea sa ma uit pe spatele ei, ca sa vad un fragment care mi-au pus instantaneu creierul pe moate. Nu il redau aici, ca e lung, ideea e insa ca femeile nu vor sa inteleaga "natura masculina", definita de "emotionalitate restrictiva, inhibitia afectiunii si preocuparea pentru succes", cerand una si buna_iubire, adica. Dar culmea, sunt atrase exact de acest gen de mascul. "S-ar indragosti ele, oare, de barbati sensibili si emotivi, mangaietori si plini de tandrete ca o mama si neanimati de ambitii de ascensiune sociala?"
Mai sa fie! Autoarea chiar e femeie si heterosexuala? Atunci ar sti ca da, unele femei ar face-o. Unii barbati experimentati, cu mult succes, chiar mimeaza ca sunt genul pe care ea il descrie ca fiind total neatractiv. Femeile sunt diferite, barbatii sunt diferiti intre ei. Fiecare vrea ceva diferit. Personal, desi sunt considerata o femeie foarte sensibila, am avut numai parteneri care din anumite puncte de vedere imi depaseau sensibilitatea. Cat despre ascensiunea sociala, nici unul nu era interesat de asa ceva, reprosandu-mi constant goana dupa aceasta himera care nu aduce fericirea.
Sensibilitatea si emotivitatea sunt foarte sexy pentru unele femei, probabil pentru multe. Acestea sunt atribute umane, calitati incontestabile ale unei fiinte evoluate.
Dar dna Liiceanu este psiholog, iar psihologii au capetele pline de clisee de tot felul, iar cliseele de gen nu lipsesc din oferta. Freud a fost un mentor respectabil din acest punct de vedere, a cladit un templu dedicat falusului la care se inchina inca unii psihologi care recita versete misogine.
Sigur, psihologiei, o afacere aparuta pe ruinele religiei (rolul preotului e luat de psiholog intr-o societate seculara) i se atribuie multe crime, sinucideri, vieti distruse etc. A propos, am iesit recent cu o prietena care imi vorbea cu oarecare retinere despre fanteziile ei, stiind ca psihologii le considera semn de patologie. Sigur, avand in vedere ca omul e o primata cu creierul bolnav, fanteziile sunt tipic umane si deci patologice la primate. Dar ele sunt si sursa de recompensa, antinevrotice adica, cel putin pe termen scurt, dar nu numai. Ele te ajuta sa cladesti strategii, sa faci alegeri, sa inveti etc. Sau psihologii nu vor sa avem fantezii ca sa fim nevrotici, manipulabili, dezorientati, ca altfel ei ce mananca?
Dar stereotipurile de gen, despre rolurile "sanatoase" ale femeilor si barbatilor in societate, despre visele si dorintele noastre in functie de sex, impuse "psihologic" mai putin se vorbeste. Dar iata ca psihologia este un instrument al mentinerii sexismului. Si sa nu uitam, sexismul distruge vieti. Educatia sexista distruge vieti, creaza fobii, traume. Cunosc cazul unei femei pe care sexismul tatalui a determinat-o sa-si nege sexul, dezvoltand un fel de transsexualitate falsa. Sanatatea psihica a acestei femei, deosebit de inteligenta, este mai mult decat precara. Dar cate astfel de cazuri or exista in lumea asta, ascunse sub diagnostice mirobolante? Ar trebui legi care sa protejeze copiii de sexism, forma cea mai perfida de discriminare, care incepe din familie. Dar si legi care sa condamne sexismul din psihologie, religie, educatie.
O sa citesc cartea dnei Liiceanu sa vad ce alte "perle" mai gasesc. Intr-adevar, e nevoie de o demontare a tuturor stereotipurilor de gen la toate nivelurile. Filosoafa Ilinca Bernea a facut-o in "Legende androgine". Dar e o voce singulara. Ar trebui sa fac mai multe eforturi sa ma alatur ei, cu mijloacele mele, oricat de modeste ar fi.

Ce e mai scandalos? Betia sau un titlu de articol tendentios si misogin?

Titlurile articolelor trebuie sa socheze. Pentru ca acum mass-media se bazeaza pe socuri, arta se bazeaza pe socuri. Nu pe valori, nu pe informare. Iar o femeie care se imbata e socanta. Femeile "trebuie" sa aiba un comportament decent, nu trebuie sa se imbete, nu trebuie sa iasa in evidenta in public. Daca incerci sa citesti dincolo de "Britanicele se imbata crita si in deplasare" vezi ca de fapt nu e vorba numai de Britanice, ci si de Britanici, despre tinerii care participa la un festival sportiv in Spania. Dar barbatii, fie si tineri, e normal sa se imbete, sa urineze pe peretii caselor, sa vomite peste tot. Femeile, nu.
Recunosc ca am vazut astfel de scene, stiu despre ce e vorba. Am vazut tineri Britanici, fete si baieti, care se distrau copios, in stilul caracteristic, in unele statiuni Grecesti, de exemplu in Kavos, Corfu. Am vazut scene memorabile, i-am vazut tarandu-se, vomitand, facand sex oral in mare. Dar nu asta m-a socat. De fapt erau niste copii nesupravegheati plecati de acasa ca sa se distreze, adesea lucrand temporar in acea statiune. Ma indoiesc ca alti copii din alte zone nu ar face la fel (multi erau la inceputul adolescentei). Dar ce m-a socat nu erau sticlele de vodka pe care le plimbau pe strada fetele si baietii, ci cat de frumosi si de simpatici erau in realitate acesti tineri. Nu stiam ca Englezii, pentru ca erau Englezi in cea mai mare parte, sunt atat de frumosi cand sunt tineri. Si nu era vorba de ochii albastri asociati cu par negru stralucitor, asezonat cu suvite blonde la ceafa (aici e de remarcat "dimorfismul sexual, adica fetele erau mai adesea brunete decat baietii), figura de papusa, picioarele lungi si drepte, ci in primul rand de expresie. Micii Englezi pareau amabili, calzi, sensibili, in discutiile lor prea putin elevate vorbeau totusi de propriile sentimente. Clar ca acei copii, acele fete, veneau dintr-o lume mai buna, mai libera. Daca e sa cautam ceva socant, acel lucru e farmecul micilor Englezoaice, care provenea in mare parte din faptul ca traiau intr-o tara unde unele dintre problemelor femeilor s-au rezolvat.
O prietena lesbiana care traieste in UK ma invita mereu acolo. "Ce stai in Romania? Aici e un loc porivit pentru femei, de la cele sensibile la lesbienele dure care tipa cand ceva nu le convine." Sigur, Englezoaicele pot sa se imbete, sa umble cu fuste scurte, sa stea in pozitii indecente, sa se manifeste cum vor ele, daca asa aleg ele. E de preferat acea perioada de ratacire, de explorare, inhibitiei si frustrarilor pe care le traiesc femeile in societatile patriarhale. Oare ce cred Britanicele despre femeile din Spania, recent eliberate de dictatura lui Franco? Dincolo de faptul ca ele nu au nevoie de vopsea de par neagra?

http://ro.stiri.yahoo.com/dezgust%C4%83tor-britanicele-se-%C3%AEmbat%C4%83-cri%C5%A3%C4%83-%C5%9Fi-%C3%AEn-deplasare-131214726.html